Violenta domestica

Cel puţin 1 din 4 femei traiesc experienţa violenţei domestice macar o data in viaţă, 1 din 10 femei sunt agresate in familie cel putin o data/an. Mai puţin de jumătate din toate incidentele sunt raportate la poliţie. In UK, in fiecare minut se primeste un apel ce reclama violenţa domestica. Marea majoritate a victimelor violenţei domestice sunt femei şi copii.
Femeile sunt de cele mai multe ori victimele formelor severe de violenţă şi abuz sexual.

Conceptul de violenţă intrafamilială (domestică) a apărut în anii '70 pentru a defini violenţa bărbaţilor şi abuzul asupra partenerei (femeia adultă). Azi este acceptat faptul că violenţa conjugală implică diferite forme de agresiune: agresiune (fizică şi sexuală) şi abuz (psihologic şi economic). Violenţa domestică este un "stil" de viaţă bazat pe un tratament violent şi pe abuz şi niciodată nu implică un incident ocazional.
Potrivit Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Viena, 1993) violenţa asupra femeilor cuprinde următoarele aspecte (fără a se limita la acestea):

- violenţa fizică, sexuală şi psihică produsă în cadrul familieibătăile, violenţa legată de diverse forme de exploatare, abuzul sexual asupra copiilor de sex feminin, violul marital, mutilarea genitala a femeii.
- violenţa fizică şi psihică apărută în cadrul comunităţii.violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, in institutiile educative, traficul de femei şi prostituţia forţată.
- violenţa fizică, sexuală şi psihică săvârşită sau protejată de instituţiile statului.

Violenta impotriva femeii include si violarea drepturilor femeilor ca drepturi ale omului in situatii de conflict armat, in special crimele de razboi, violul, sclavia sexuala si constrangerea de a ramane insarcinata si de a naste copii, precum si sterilizarea fortata, avortul fortat, constrangerea de a folosi pilule contraceptive, uciderea pruncilor de sex femeiesc si selectia sexuala prenatala."
Conform "Declaratiei pentru eliminarea tuturor formelor de violenta impotriva femeilor" a ONU, adoptata in 1993, violenta domestica este definita ca fiind orice act prin care se produc daune fizice, sexuale, psihice sau suferinte femeilor, incluzand amenintarea cu asemenea acte, coercitia sau privarea de libertate, indiferent daca se produc in spatiul public sau privat. Generic, violenta domestica reprezinta orice manifestare care induce, intr-o relatie, frica de partener, prin care cel violent controleaza comportamentul celui agresat.

Violenta domestica nu depinde de conditia sociala, de educatie, de rasa, religie sau orientare sexuala. Oricine poate deveni victima.
Daca violenta domestica nu a fost mediatizata in Romania nu inseamna ca nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptata ca atare ca ceva normal intr-o casnicie. Asa ca putem vorbi despre violenta intrafamiliala ca mit din mai multe puncte de vedere:

- ca despre o "poveste" cu care s-au intalnit femeile aproape dintotdeauna in relatiile familiale si pe care au acceptat-o vrand-nevrand pentru ca nimeni nu le credeea sau nu le ajuta in vreun fel;
- sau ca despre un lucru acceptat ca "legenda" de o societate care a privit familia ca pe un mediu in care nu poate interveni, privind violenta in familie ca pe un lucru asa zis normal.

Violenţa se poate manifesta ca:
- agresiune fizicã: împingeri, pãlmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.

- violenţã verbalã: umiliri şi critici jignitoare, înjurãturi, batjocorire, ameninţãri cu bãtaia, cu omor ori sinuciderea.

- agresiune sexualã, de exemplu: constrângere la activitãţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale, etc.

- violenţã economicã: interzicerea de a lucra, sau de avea bani proprii, şantaj cu banii

- înfricoşare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casã, ameninţare cã o sã ia copii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovãţie în partenerã

- izolare: bãrbatul hotãrâşte ce poate sã facã femeia şi ce nu, cu cine se întâlneşte, cu cine se împrieteneşte.

Femei din lumea intreaga continua sa sufere, cu o estimare ce variaza de la 20% pana la 50% de la o tara la alta.Intre 20% si 50% din femei au avut parte de violenta fizica din partea unui partener intim sau a unui membru din familie, iar aproximativ de la 10% pana la 25% din femei au raportat fiind fortate sa intretina relatii sexuale cu partenerul lor intim. Cateva tari au inceput sa creeze legi impotriva violului marital. Aceste tari includ: Australia, Austria, Barbados, Canada, Cyprus, Denmark, the Dominican Republic, Ecuador, Finland, France, Germany, Ireland, Mexico, Namibia, New Zealand, Norway, the Philippines, Poland, Russia, South Africa, Spain, Sweden, Trinidad & Tobago, the United Kingdom and the United States of America.
Suicidul este de 12 ori mai probabil de a fi infaptuit de o femeie care a fost abuzata, fata de o alta femeie care nu a fost. In Statele Unite de la 35% pana la 40% dintre femeile are au fost abuzate se sinucid. In Sri Lanka numarul de sinucideri ale femeilor cu varste cuprinse intre 15-24 ani este de 55 de ori mai mare decat numarul de morti pricinuite de sarcina si nastere.
Violenţa domestică este o problemă socială gravă şi într-o anumită măsură ascunsă. Conform legislaţiei norvegiene, orice formă de violenţă este interzisă şi reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Violenţa şi abuzul în cadrul familiei şi cuplurilor este o problemă foarte gravă şi are multe efecte asupra celor afectaţi. Violenţa domestică este inacceptabilă şi trebuie să ia toate măsurile pentru prevenirea şi combaterea acesteia.
În noiembrie 1999, a fost lansat un plan guvernamental de acţiune pentru violenţa împotriva femeilor. Acest plan a fost direcţionat înspre violenţa în sfera privată, mai specific definit ca violenţă împotriva femeilor.
În aprilie 2003, a fost prezentat Raportul nr. 29 (2002 – 2003) către Storting, cu privire la obligaţiile vieţii de familie şi a părinţilor. În capitolul şase al documentului, se subliniază în mod special violenţa domestică. În decembrie 2003, o comisie numită de guvern a prezentat Raportul Oficial Norvegian 2003:31 numit Dreptul la o Viaţă fără Violenţă.
În iunie 2004, a fost implementat Planul de Acţiune împotriva Violenţei Domestice. Acest plan menţionează 30 de măsuri în vederea realizării următoarelor obiective principale:

• Îmbunătăţirea nivelului de cooperare şi cunoaştere în cadrul serviciilor de sprijin;

• Atenţia crescândă faţă de violenţa domestică şi prevenirea acesteia prin schimbarea de atitudine;

• Asigurarea că victimele violenţei domestice primesc ajutor, protecţie şi sprijin adecvat;

• Întreruperea spiralei violenţei prin consolidarea programelor de tratament pentru autorii violenţei domestice.
Măsurile cuprinse în planul de acţiune includ sprijin pentru un program naţional de trei ani “Copii care trăiesc cu violenţa în familie” şi se acordă atenţie autorilor violenţei domestice.
În ianuarie 2004, a fost înfiinţat Centrul Norvegian de Studii privind Violenţa şi Stresul Traumatic. Scopul acestui centru este să dezvolte, să menţină şi să răspândească cunoştinţe şi experienţă care pot ajut la prevenirea şi reducerea impactul social şi asupra sănătăşii a violenţei şi stresului traumatic. Cele mai importante activităţi ale centrului cuprind consolidarea cercetării, dezvoltării, educaţiei şi competenţei, consultarea şi supravegherea precum şi răspândirea de informaţii.
Norvegia are aproximativ 50 de adăposturi care le oferă protecţie femeilor şi copiilor abuzaţi fizic. Multe din aceste adăposturi sunt înfiinţate şi administrate de grupuri neguvernamentale de femei. Aceste adăposturi sunt finanţate de autorităţile locale şi ale statului. Autorităţile locale alocă 20 la sută din fonduri pentru fiecare adăpost, iar Statul oferă restul de 80 la sută. În Norvegia există circa 17 centre de asistenţă a victimelor incestului. Aceste centre sunt finanţate în acelaşi mod.
Numărul femeilor imigrante care cer ajutor de la adăposturi a crescut în ultimii ani. În 2004, aproximativ 48 de procente dintre persoanele care utilizau aceste adăposturi erau imigranţi. Aceste femei şi copiii lor se află adeseori într-o situaţie extrem de vulnerabilă. S-au făcut eforturi pentru oferirea de servicii specifice nevoilor acestora în cadrul centrelor de criză. Guvernul a implementat planuri de acţiune pentru combaterea căsătoriilor cu forţa şi a mutilării organelor genitale ale femeilor.
În 2002, a fost instituit un post de coordonator pe probleme de violenţă familială în fiecare birou districtual de poliţie din Norvegia, menit să susţină eforturile poliţiei de prevenire a violenţei domestice.
În Norvegia, atacurile care implică violenţa în sfera privată sunt anchetate în cadrul dispoziţiilor generale din Codul Penal. Victimele violenţei sexuale sau domestice pot primi asistenţă juridică gratuită. Această dispoziţie se aplică femeilor abuzate de soţi sau de concubini şi prostituatelor. În 1988, a fost introdusă urmărirea necondiţionată în justiţie în cazurile de violenţă domestică. O astfel de infracţiune poate fi prezentată în faţa curţii judecătoreşti chiar dacă victima îşi retrage plângerea oficială. Un alt instrument eficient de combatere a violenţei împotriva femeilor se găseşte în dispoziţiile Legii Procedurilor Penale, care stipulează că unui individ i se poate interzice să intre într-un anumit spaţiu sau să contacteze o anumită persoană dacă există motive să se creadă că îi va încălca acesteia dreptul la linişte şi intimitate.

Copiii de la Centrul Gaiesti la concertul Patriciei Kaas

Cei mai silitori şi cei mai cuminţi tineri de la Centrul de Reeducare din Găeşti (Dâmboviţa) au avut parte de o surpriză de zile mari. La final de an şcolar, Libertatea împreună cu D&D East Entertainment şi cu psihologul Mirela Zivari le-au oferit acestora un cadou inedit: bilete la concertul Patriciei Kaas, care a avut loc duminică, la Sala Palatului.

Vestea că vor merge la un superconcert, la Bucureşti, a fost primită cu aplauze de cei 45 de adolescenţi de la Centrul de Reeducare din Găeşti. Împreună cu psihologul Mirela Zivari, Libertatea le-a oferit tinerilor ocazia să o asculte şi să o vadă în carne şi oase pe renumita Patricia Kaas. “Am aflat că la Găeşti sunt tineri cu rezultate foarte bune la şcoală şi cu un comportament exemplar.
I-au dăruit vedetei un tablou şi o icoană
Ne-am bucurat să le oferim o seară de neuitat”, spune Dana Stănculescu, reprezentant al organizatorilor, Marcel Avram şi D&D East Entertainment. Tinerii puşcăriaşi au reuşit să ne facă şi nouă o surpriză! La concertul de duminică seara, ei au venit îmbrăcaţi în tricouri albe şi roşii - culorile Libertăţii - şi le-au “accesorizat” cu litere care formau un mesaj pentru celebra artistă: “Notre cţur à Patricia Kaas” (“Inima noastră pentru Patricia Kaas”). La finalul recitalului, tinerii i-au dăruit vedetei un tablou şi o icoană pictate de ei.

Sursa: Libertatea

Copiii Ionelei vor la mama lor

Violenta domestica a luat amploare in ultimii ani si asta poate pentru ca noi, ceilalti, nu facem nimic, privim indiferenti la femeile agresate si la copiii abuzati.Ionela are trei copii si pe langa umilintele si agresiunile la care a fost supusa i-au fost luati copiii si dusi intr-o tara straina de catre tatal lor.

Hai sa ajutam o mama sa-si aduca copiii in Romania si sa le daruim copiiilor mama pe care o iubesc si de care au nevoie.

Fiecare copil are dreptul la mama sa!

Este inuman sa asteptam ca altii sa faca ceva, iar noi sa intoarce privirea, este anormal sa gandim ca pe noi nu ne priveste si bine ca nu avem in familii sau printre apropiati astfel de situatii, este nefiresc sa credem ca aceste probleme se rezolva de la sine sau de catre organisme din afara tarii.Ionela a fost reprezentata de D-na Av. Alexandra Culcea, care ne-a transmis istoricul acestei povesti cutremuratoare de viata. in data de 06/03/2008- Brutsaert Ionela sesizeaza autoritatile si este audiata ca victima a violentei familiale. Exista dovada consult medical si certificat ce atesta leziuni pe brate, eliberat in 07.03.2008. Iar in data de 25/03/2008- Brutsaert Ionela audiata ca victima a violentei familiale. In luna martie a anului 2008 dl. Brutsaert Bertrand a inaintat procedura de divort in fata Tribunalului de prima instanta de Bruxelles. In data de 11.04.2008 a avut loc prima audienta iar procesul s-a amanat pentru data de 19.09.2008 iar in data de 19.11.2008 s-a pronuntat divortul. D-na Brutsaert a parasit Belgia in 12.04 2008 si nu a mai fost prezenta la infatisarile ulterioare. Autoritatile belgiene sustin ca la audienta din 11 aprilie 2008, d-na Brutsaert Ionela ar fi fost reprezentata de avocat, astfel ca avea cunostinta potrivit legii de termenul din septembrie si nu poate invoca faptul ca nu a mai fost tinuta la curent cu evolutia procesului. Mentionam ca d-na Brutsaert Ionela nu a mai fost informata de derularea acestui proces, cu toate ca la data de 14 iulie 2008 ne-am adresat Tribunalului de prima instanta din Bruxelles unde am informat de faptul ca d-na Ionela a parasit Belgia impreuna cu copii sai in urma acordului verbal al d-lui Brutsaert si ca doreste sa fie informata la adresa cabinetului de avocatura din Alba Iulia. Sentinta de divort a fost comunicata ulterior prin intermediul Tribunalului Alba la adresa indicata. In paralel cu procedura de divort, sotul, Brutsaert Bertrand a solicitat in Belgia, printr-o procedura de urgenta masuri provizorii cu privire la minori. Se obtine astfel, fara ca mama sa mai fie incunostiintata, incredintarea minorilor catre tatal acestora ( Tribunalul de Prima Instanta Bruxelles- nr.08/564/C, dos.1023/2008). Nu am cunostinta de alte proceduri judiciare ale sotilor Brutsaert in Belgia.D-na Brutsaert a formulat: Actiune de divort la Judecatoria Alba Iulia, actiune care nu s-a judecat pe fond ci doar pe exceptia de necompetenta a instantei a judeca aceasta cauza. Intre timp s-a pronuntat divortul in Belgia astfel ca actiunea de divort din Romania a ramas fara obiect. Actiune de incredintare a minorilor intrucat acestia au fost incredintati in Belgia doar provizoriu tatalui, iar in hotararea de divort pronuntata nu se face o referire la minori. Aceasta cerere de incredintare face obiectul dosarului nr. 187/298/2009 a Judecatoriei Sebes si in prezent se afla inca pe rolul instantei si are termen de judecata la data de 17.06.2009. Plangere penala adresata de catre Brutsaert Ionela impotriva d-lui Brutsaert Bertrand, inregistrata la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia la data de 04.02.2009. Cu privire la aceasta sesizare nu s-a facut pana in prezent nici un act de cercetare.

Urmare a hotararii obtinute in Belgia, si prin care copii erau incredintati provizoriu tatalui, se sesizeaza Ministerul Justitiei ca autoritate centrala pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Conventiei de la Haga. Ministerul Justitiei sesizeaza Tribunalul Bucuresti si se formeaza dosarul 30402/3/2008 pentru a se dispune inapoierea minorilor. Consideram ca in procedura derulata in acest dosar, au fost incalcate drepturile d-nei Brutsaert, respectiv criticam din punct de vedere juridic-procedural sentinta civila nr. 1486 din 24.09.2008. Toate criticile de nelegalitate si de netemeinicie le-am expus in motivele de recurs pe care le atasam si pe care va rog sa aveti amabilitatea sa le parcurgeti. Consider ca daca procedura de citare ar fi fost una corecta, care sa ofere timp pentru o aparare efectiva si nu doar formala s-ar fi putut dovedi pe fond, faptul ca cei 3 minori sunt in pericol in Belgia si sa se activeze incidenta art. 12 si 13 din Conventia de la Haga, raportat la dispozitiile Legii 272/2004 care permiteau autoritatilor judiciare romane sa refuze inapoierea minorilor. Va redau mai jos, motivele de recurs integral.

In principal: Solicitam asa cum am aratat si in petit casarea sentintei si trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru incalcarea dreptului la aparare a doamnei Brutsaert Ionela. Constitutia Romaniei arata in mod expres in art. 24 ca dreptul la aparare este garantat, partile pe intreg procesul penal avand dreptul de a fi asistate de un aparator. In speta pentru data de 10.09.2008 a fost fixat primul termen de judecata in dosarul cu numarul de mai sus. La acest termen subsemnata am trimis onoratei instante, prin fax o cerere de amanare, solicitand acordarea unui termen pentru a-mi angaja un aparator.Urmatorul termen a fost stabilit pentru data de 24.09.2008. in data de 18.09.2008 a fost emisa citatia, la care au fost anexate si inscrisurile depuse la dosar. Arat faptul ca pana in data de 22.09.2008 cand a ajuns aceasta citatie la mine, subsemnata nu am avut la cunostiinta de inscrisurile ce existau la dosar. In data de 22, abia seara am aflat de existenta inscrisurilor. Pe data de 24 la ora 8:30 era fixat termenul de judecata. Pentru ca subsemnata sa pot fi prezenta in ziua procesului la ora 8:30, avand in vedere faptul ca locuiesc in Alba-Iulia, ar fi trebuit sa plec spre instanta in data de 23, ceea ce faptic inseamna ca as avea la dispozitie mai putin de 24 h pentru a lua legatura cu avocatul, a-mi pregati apararea si a formula un raspuns. Instanta trebuia sa aiba in vedere interesul general al minorilor si obiectul cauzei, procedura de citare indeplinita in cauza si posibilitatiile subsemnatei de a ma prezenta in fata acesteia. In cazul in care onorata instanta, trecea peste cererea subsemnatei de amanare, ramanand in pronuntare avea posibilitatea pentru a nu-mi incalca in totalitate dreptul la aparare, amanarea pronuntarii cu o saptamana si acordarea unui termen pentru a depune concluzii scrise. Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum şi protocoalele adiţionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10.În acest mod, conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O. şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale. Prin Protocolul nr.11 al Convenţiei Europene al Drepturilor Omului, intrate în vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reformă a sistemului de control în faţa Curţii;s-a urmărit menţinerea şi întărirea eficacităţii apărări drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţie. Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”. Rezultă că, în accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti.1.Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeiniceÎn virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi, iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căilor legale de atac. Consacrări indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialităţii, aşa cum au fost ele anterior redate, respectând înţelesul art.6 pct.1 din Convenţie, se regăsesc şi în legislaţia naţională, mai precis în reglementarea art. 112, art.115, art114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedură civilă. Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare. Dreptul la apărare are în dreptul românesc şi valoare de principiu constituţional, ţinând seama că prin art.24 alin.1 din Constituţie se stabileşte că dreptul la apărare este garantat, iar prin alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. În sens material, acest drept include toate drepturile şi garanţiile procesuale, care asigură părţilor posibilitatea de a-şi apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părţilor de a-şi angaja un avocat. Realizarea dreptului la apărare este asigurată şi prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, la baza căruia stau principiile legalităţii, egalităţii părţilor, gratuităţii, colegialităţii, publicităţii, controlului judiciar, imutabilităţii şi rolului activ al instanţei.Legalitatea semnifică înfăptuirea justiţiei în numele legii de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, în limita competenţelor ce le-au fost conferite de legiuitor, precum şi supunerea judecătorilor numai în faţa legii; egalitatea părţilor semnifică egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanţa, dar şi în raporturile dintre ele, prin recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi obligaţii; gratuitatea înseamnă obţinerea unei rezolvări judiciare necondiţionat de plata vreunei taxe; controlul judiciar înseamnă posibilitatea verificării, de către o instanţa superioară în grad, a legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa inferioară; imutabilitatea semnifică imposibilitatea, de principiu, a modificării cadrului litigiului, sub aspectul părţilor, obiectului şi temeiului de drept; rolul activ al instanţei reprezintă, nu o ingerinţă în interesele părţilor, ci o garanţie a respectării drepturilor şi realizării intereselor acestora, deoarece are ca unic scop aflarea adevărului în cauză.In subsidiar: In cuprinsul sentintei atacate, se retine ca exista deja o hotarare de incredinta provizorie a minoriulor, catre tatal lor, data de instanta belgiana. Considerem ca aceasta hotarare, fiind una provizorie, nu este una obligatorie. In ceea ce priveste procesul de divort, inaintat la judecatoria Alba-Iulia, acesta desi a fost respins, pe motiv de necompetenta, a fost supus apelului. Avand in vedere ca apelul suspenda executarea, consideram ca pana la pronuntarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste divortul si competenta organelor abilitate a solutiona cauza , instanta raman a fost una corect investita. Avand in verede faptul ca instanta a solutionat cauza fara a afla care este pozitia paratei, care au fost motivele de fapt care au determinat-o sa ia o astfel de decizie, consideram solutia data ca fiind una gresita. In ceea ce priveste hotararea provizorie de incredintare a minorilor catre tata, o consideram nejusta, cata vreme nici acolo nu am avut posibilitatea de a demonstra adevarat fata a reclamantului, atitudinea pe care acesta o avea fata de minori si fata de familia. Subsemnata venint in tara, cu acordul lui, iar nu cum sustine acesta, nu m-am mai putut prezenta in fata instantelor belgiene pentru a apara drepturile minorilor. Arat ca suntem in masura sa dovedim cu inscrisuri situatia materiala, mai mult decat grea in care se afla reclamantul, numeroasele datorii, de zeci de euro pe care le are in Belgia, faptul ca a fost condamnat in repetate randuri atat de autoritatile belgiene cat si de instantele din Romania pentru consum si trafic de droguri.Reclamnatul insusi pe langa viciul alcoolului, obisnuia sa consume si droguri. Credeti ca am plecat de bine ce ne-a fost? In Romania, locuiesc cu mama mea, ea fiind singurul meu sprijin material si moral. Credeti ca daca el se comporta ca un tata responsabil, plecam din Belgia cu ceoi trei copii minori pe care ii avem impreuna? Consider ca inainte de orice conventie, tratate la care Romania este parte, Statul Roman ar trebui sa ocroteasca cetatenii sai, drepturile si interesele acestora. Trebuie mai presus de toate avut in vedere interesul superior al minorilor care este de a se dezvolta intr-un mediu propice, iar nu in unul tensionat prin neintelegeri, certuri, violenta conjugala, in timp ce in Romania stau intr-o casa linistita, alaturi de persoane care le ofera dragoste si afectiune. Copii s-au integrat perfect, sunt mereu veseli, volubili, relaxati, facandu-si prieteni de joaca, sunt indragiti de educatoare, bine supravegheati de mama si de bunica materna, cunoscand foarte bine limba romana.

Aratam ca minorii Brutsaert Dorian Daniel si Brutsaert Matias fracventeza cursurile gradinitei din localitatea Cunta, iar minorut Brutsaert Ethan este prea mic pentru a fi dus la gradinita, insa a invatat limba romana si se afla in permanenta in grija mamei si a bunicii materne. Este in intersul superior al minorilor sa nu fie traumatizati suplimentar, traume care isi pot pune amprenta in mod irevocabil asupra personalitatii lor. Pe de alta parte copii si-au manifestat in mod expres dorinta de a ramane in Romania, dorind sa uite cosmarul trait in Belgia. Autoritatea judiciara poate refuza inapoierea daca constata ca sunt argumente care conduc la concluzia ca prin inapoierea in Belgia a minorilor acestia ar fi expusi unor pericole. In acest sens poate fi vazuta si decizia civila nr. 2229 din data de 27011.2006, nepublicata, data de catre Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.