Cum protejam copiii de riscul de a fi abuzati sexual

Parintii isi pot proteja copiii de riscul de a fi abuzati sexual, totul este sa fie constienti ca acesta este real si nu doar o poveste care li se intampla numai altora.
Lumea Internetului e mare si ascunde multe capcane in care cei mici pot cadea cu usurinta. De asemenea, politia semnaleaza numeroase cazuri de pedofili arestati in ultima vreme, iar declaratiile lor sunt cutremuratoare.
Fereste-te de straini, oricat de amabili ar parea! este unul dintre primele avertismente pe care un copil care merge singur la scoala trebuie sa-l primeasca din partea parintilor sai, fara teama de a-l panica inutil. Aceasta este lumea in care traim, copilul trebuie sa stie sa previna riscul de a intra pe mana unor astfel de rauvoitori.
Ce alte lucruri mai trebuie sa stie parintii si copiii ne spun jurnalistii de la Modern Mom.
Fara secrete!
Obisnuiti-va copiii sa va spuna tot ce li se intampla neplacut cand nu sunteti impreuna. Daca au fost speriati de ceva sau cineva, daca au fost acostati de persoane necunoscute, oricat de amabile ar fi fost. In general, pastrati aceasta regula de familie: fara secrete! Nici chiar bunica nu are voie sa ii spuna celui mic "iti iau o inghetata, dar sa nu ii spui mamei". Copilul mic trebuie sa invete ca nu are voie sa pastreze secrete fata de parintii sai.
Fara nume inscriptionate pe haine! Nu il imbracati cu obiecte vestimentare care sa aiba numele celui mic inscris pe ele, oricat de simpatice ar fi. Riscati ca un eventual agresor sa se foloseasca de aceasta informatie pentru a-l aborda pe copil, care ar capata incredere in el vazand ca necunoscutul stie cum il cheama.
Invatati-l pe copil denumirile partilor corpului sau!
Copilul trebuie sa stie sa explice corect daca cineva a incercat sa ii atinga anumite parti ale corpului sau daca a facut referire la acestea. De asemenea, el trebuie sa fie invatat de mic sa imbrace costumul de baie, pentru ca cei din jur nu trebuie sa vada partile noastre intime.
Avertizati-l cum sa reactioneze!
Preveniti-l pe cel mic cu privire la posibilele situatii cu care s-ar putea confrunta. "Daca un strain iti ofera o bomboana, nu o accepta si indeparteaza-te" sau "Nu pleci cu nimeni de la scoala in afara de mine, chiar daca ti se invoca numele meu", sunt doua astfel de avertismente.
Multi parinti le cer copiilor lor chiar sa o ia la fuga in asemenea situatii.
Invatati-i adresa exacta si numarul de telefon!
Dupa o anumita varsta, orice copil trebuie sa stie perfect care este numele sau complet, adresa exacta si un numar de telefon la care sa se poata suna daca acesta este in pericol. De asemenea, el trebuie invatat ca in cazul in care simte ca este urmarit sau ca este intr-un pericol oarecare sa apeleze la primul politist pe care il intalneste. De asemenea, copilul trebuie sa stie ca cel mai bine este sa ramana in permanenta in multime, sa evite strazile laturalnice, chiar daca traseul este mai scurt.
Siguranta pe Internet!
Oricat de amabili si inofensivi ar parea interlocutorii din spatele ecranului de calculator, acestia nu trebuie sa primeasca de la copiii nostri informatii personale, cum ar fi programul lor sau al parintilor, numarul de telefon, sau alte date care ar permite accesul raufacatorilor in locuinta sau o potentiala agresiune pe strada. De asemenea, copiii trebuie sa refuze cu indarjire sa isi expuna imaginea pe Internet, fie prin intermediul fotografiilor, fie al imaginilor filmate cu telefonul mobil. In plus, calculatorul trebuie sa se afle intr-o zona vizibila parintilor, pentru ca acestia sa poata supraveghea pe cat posibil activitatea copiilor.
Adultii nu au nevoie de ajutor din partea copiilor!
Cei mici trebuie sa fie avertizati asupra faptului ca nici un adult respectabil nu cere informatii sau sugestii unui copil, acestea fiind in majoritatea cazurilor doar pretexte pentru a se apropia de el si a-i castiga increderea. De aceea, oricat ar fi de impresionat de o virtuala "pierdere a catelului" sau a directiei, copilul nu trebuie sa incerce sa il ajute pe necunoscut, deoarece risca sa fie atras intr-o capcana.
Atentie!
Nu spunem ca trebuie ca parintii sa induca panica in randul copiilor lor. Toate sfaturile de mai sus pot fi adresate cat mai natural, intr-un mod firesc si sincer, cu scopul de a preveni orice situatie cu efecte dramatice.
Sursa: www.ziare.com

Initiative: Combaterea violenţei asupra femeii - Botosani

În scopul combaterii violenţei domestice în perioada 25 noiembrie- 10 decembrie se desfăşoară şi la nivel local „Campania celor 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii”. După cum se ştie la nivelul judeţului Botoşani se înregistrează un număr ridicat de cazuri de violenţă împotriva femeii, dar şi de violenţă domestică. Conform unor statistici realizate de Direcţia Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei pe o perioadă de aproximativ un an şi jumătate, începând cu anul 2005, pe raza judeţului Botoşani s-au înregistrat 723 de cazuri de violenţă domestică. Din numărul total de cazuri de violenţă domestică Inspectoratul Judeţean de Jandarmi a înregistrat 438, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, doar 17 cazuri, iar Autoritatea de Sănătate Publică 268. Acestora li se adaugă şi numeroase cazuri de conflicte familiale unde au intervenit autorităţile de ordine pentru a le aplana. Astfel, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi a aplanat 206 conflicte familiale, iar în alte 70 de cazuri a intervenit Inspectoratul Judeţean de Poliţie. DMSSF Botoşani este instituţia care se ocupă de monitorizarea cazurilor. „Noi ne ocupăm în mod special de monitorizarea cazurilor de violenţă asupra femeii şi de violenţă domestică. Toate aceste cazuri le transmitem către Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei” , a precizat directorul DMSSF Botoşani, Sebastian Tocariu. Pentru desfăşurarea campaniei DMSSF a primit pliante, materiale promoţionale, fundiţe, afişe şi calendare ce vor fi distribuite la instituţiile publice. Campania urmăreşte creşterea nivelului de conştientizarea a faptului că violenţa faţă de femei reprezintă în primul rând o încălcare a drepturilor omului. La nivelul judeţului Botoşani s-a redeschis un adăpost de primire a femeilor care sunt victime ale violenţei. După cum susţine Lidia Onofrei, purtător de cuvânt al Autorităţii de Sănătate Publică (ASP) Botoşani acest adăpost funcţionează de aproximativ o lună de zile şi apariţie Asociaţiei Activ. „În momentul actual sunt internate două cazuri şi mai sunt libere patru sau cinci locuri. Cazuri de violenţă domestică asupra femeii există şi vor apărea în continuare până când se va schimba mentalitatea”, a precizat Lidia Onofrei. În astfel de cazuri familia cu probleme este consiliată atât de către poliţie, cât şi de medic sau de asistentul medical comunitar. Lidia Onofrei susţine că în primă fază cei implicaţi în rezolvarea cazului încearcă să găsească o soluţie pe plan local. De cele mai multe ori femeile supuse violenţei acceptă să stea la o rudă şi refuză să fie duse în acest adăpost. Din experienţa anterioară funcţionării adăpostului, Lidia Onofrei susţine că sunt multe cazuri în care femeia victimă acceptă să stea în adăpost două sau trei luni după care se întoarce alături de soţ. „După ce cei din centru au reprezentat-o în instanţă, s-a dat verdictul de divorţ la sfârşit ei să împacă”, a afirmat purtătorul de cuvânt al ASP. În acest context, Lidia Onofrei consideră că într-un fel munca depusă pentru rezolvarea cazului este în zadar, în momentul în are victima alege să se întoarcă în mediul din care a plecat. De cele mai multe ori se alege calea întoarcerii în acelaşi mediu violent din cauza faptului că persoana nu are o situaţie financiară care să-i permită independenţa. (Margareta NICHIFOR)

Lista Adaposturilor pentru Victimele Violentei Domestice din Romania

Adăposturi
















Titan Bucuresti - Centrul Pilot de Asistenta si Protectie a Victimelor Violentei in Familie - Tel. 021/983;
Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea - Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81
Fundaţia Sensiblu, Tel. 405.60.01., 405.60.02

Organizaţii Neguvernamentale cu care Poliţia colaborează în domeniu:
- Centrul de Resurse Juridice - Bucureşti
- Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară - Iaşi
- Asociaţia Scop - Timişoara
- Artemis - Cluj-Napoca
- Betania - Bacău
- Fundaţia Comunitară - Constanţa
- Parteneri pentru Egalitate - Bucureşti
- Salvaţi Copii - Bucureşti

Alba - Asociatia AS 2001, tel. 0800.800.135, in parteneriat cu Primaria Alba Iulia
Arad - Directia de Dezvoltare si Asistenta Comunitara Arad - Centrul de zi si adapost de noapte pentru persoane fara adapost, bd. Decebal nr. 38, Arad
Brasov - Consiliul Local Brasov - Centrul pentru persoane fara adapost/0268.324.018; Primaria comunei Halchiu si Asociatia R.A.M.H.A.-Centrul maternal Casa Zorilor, Tel. 0268.326.816
Botosani - Consiliul Local Tudora - Centrul de consiliere pentru femei si copii victime ale violentei la domiciliu/0231.589.120
Braila - Fundatia Lumina, Tel. 0239/613.927
Cluj - Asociatia Femeilor impotriva Violentei, Tel. 0264/192.689 Centrul ARTEMIS de consiliere impotriva abuzului sexual si violentei, Strada Baba Novac nr. 23/1, ap.3, tel/fax 0264-592.689.
Giurgiu - Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului - Centrul pentru mame si copii victime ale violentei domestice, Giurgiu, tel. 0246.983; 0246.212.478
Iasi - Primaria Pascani si Asociatia Ajutati copiii - Centrul de urgenta pentru copii si femei victime ale violentei domestice, Tel. 0232/760.000
Mures - Fundatia Veritas, Sighisoara, Tel. 0265/779.999
Neamt - Fundatia Umanitara Columna Piatra-Neamt, 0233/225.225.
Maramures - Directia de Sanatate Publica, Consiliul Judetean, Asociatia Artemis si UNFPA - Centrul de prevenire, monitorizare si combatere a violentei domestice, Maramures, Tel. 0262/250.770
Bucuresti - Polimed - Apaca, Tel. 021/410.00.92;
Bucuresti - Asociatia Diaconia, 031/337.49.80, adapost finantat de Patriarhia Romaniei;
Bucuresti- Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 2 - Centrul de protectie pentru copilul victima a violentei, Tel. 021/9852;
Bucuresti - Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie, Tel. 021/313.25.05;
Bucuresti - DGASPC sector 3 - Centrul maternal, Tel. 021/346.69.49

Victime şi agresori: violenţa în familie

Aproximativ 45% dintre femei au auzit, au fost martore sau victime ale violenţei domestice. Cifrele nu reflectă decât în parte situaţia, deoarece foarte multe cazuri nu sunt raportate, ramânând în anonimat. Care sunt cauzele fenomenului şi mai ales ce se poate face pentru aceste femei ? Poveştile lor sunt mărturia unei fete urâte a vieţii de cuplu, în care "până când moartea ne va despărţi" poate deveni o experienţă imediată fără întoarcere. Robert Blaga
Uneori o poţi lua de la capăt şi după mai bine de zece ani de căsnicie. Femeia care ne-a arătat asta este mama unei fetiţe aflate încă la vârsta şotronului şi a păpuşilor. Am întâlnit-o la un adăpost creat special pentru femeile abuzate de soţi, unde locuieşte de câteva luni împreună cu fiica ei. După o lungă perioadă de convieţuire lângă un om care o agresa fizic şi verbal ori de câte ori i se ivea ocazia, a decis să divorţeze. Divorţul s-a pronunţat recent, custodia copilului şi locuinţa fiindu-i acordate de instanţă dar, ne spune ea, «deocamdată nu mă pot întoarce, pentru ca el are dreptul la recurs şi încă mai stă acolo». Are privirea pierdută undeva, dincolo de gresia rece care acoperă podeaua bucătăriei în care discutăm, şi ne vorbeşte cu un glas în care se simte tristeţea dar şi revolta.
Problemele au apărut încă de la început, dar o dată cu trecere timpului s-au agravat. Bătaia a devenit o parte din viaţa ei şi a acceptat-o încă mult timp până să acţioneze în vreun fel. O lovea de câte ori îndrăznea să aibă o părere în contradictoriu. «Îmi dădea o palmă să tac, şi dacă nu tăceam devenea bătaie. O făcea controlat, nu la băutură, şi ştia exact cum să dea să nu-mi lase urme». La un moment dat, nu a mai suportat situaţia şi a plecat de acasă, luând şi copilul cu ea. Frica de soţ şi de loviturile acestuia au făcut-o să aleagă adăpostul special, deoarece dacă ar fi mers la o gazdă sau în altă parte e convinsă că ar fi venit peste ea şi ar fi făcut scandal.
Înainte să apeleze la avocat nu mai spusese nimănui prin ce trece acasă, pentru că îi era ruşine să afle cei din jur că e bătută de partenerul de viată. Întrebată ce a făcut-o să rămână atât timp într-o căsnicie în care era bătută frecvent ne-a mărturist că la început nu au fost grave bătăile şi că a crezut că oamenii se pot schimba. El îi spunea că n-o să se mai întâmple, că îi pare rău, iar ea îl credea. În ultimul timp şi-a dat însă seama că lucrurile nu stau aşa şi a luat poate cea mai importantă decizie din viaţa ei. O bătea şi în faţa fetiţei, lovind-o în cap cu palmele şi cu pumnii până când obosea, iar câteodată îşi bătea şi propriul copil, «nu ca pe mine, dar a lovit-o». Fetiţa era traumatizată, «devenise nesociabilă, închisă în ea», iar odată i-a dat mamei o dovadă de înţelepciune pe care maturizarea timpurie şi trauma au scos-o la iveală. «Mi-a spus că înainte să se căsătorească o să-şi enerveze logodnicul foarte tare ca să vadă cum reacţionează şi, dacă se poartă urât, nu îl mai ia. Fiica mea are mai multă minte acum decât am avut eu la douăzeci şi ceva de ani».
Cauzele violenţei domestice sunt multiple
Femeia care tocmai ne arătase o altă faţă a vieţii de cuplu şi fiica ei au rămas în centrul special. Aici ele au găsit oameni dispuşi să le întindă o mână de ajutor şi au acceptat-o.
Ce se întâmplă însă cu atâtea altele ca ea, care nu au suficient curaj să-şi demaşte agresorii? Am discutat cu psihologul şi psihoterapeutul Cătălin Nedelcea, care activează în cadrul Societăţii de Psihoterapie Experienţială din România. Acesta ne-a spus că «agresivitatea bărbatului face parte din modelul social masculin», manifestându-se prin violenţă. Practic, societatea cere bărbaţi puternici, individul fiind învăţat că a fi bărbat înseamnă a fi agresiv. De asemenea, «bărbaţii care se manifestă violent au o intoleranţă la frustrare foarte mare». Ei sunt incapabili să-şi manifeste frustrarea şi furia în mod adecvat, soţiile şi copiii fiind cele mai la îndemână ţinte. Frustrarea apare, în mod frecvent, când sunt probleme la locul de muncă sau când acesta nu există. Alcoolul este un refugiu accesibil, cenzura morală, acolo unde ea există, fiind astfel depăşită. Întrebat de ce un număr mare de femei rămân în astfel de relaţii, Cătălin Nedelcea ne-a atras atenţia că acelaşi model social învaţă femeia să accepte situaţia, să o considere, uneori, firească.
Un alt psiholog, Adrian Nuta, psihoterapeut în cadrul societăţii de psihoterapie mai sus menţionată, ne-a vorbit şi despre faptul că femeile tind uneori să devină «dependente emoţional de soţ», fapt care, corelat cu lipsa încrederii în sine, le face să tolereze abuzurile din partea soţului. De asemenea, modelul parental, ceea ce au văzut în familiile din care provin, este interiorizat de către băieţi şi fete, devenind un indicator pentru propria căsnicie. Asta înseamnă că şansele să apară manifestări violente într-un cuplu cresc dacă între părinţii soţilor au existat conflicte violente la care aceştia au asistat. Copii învaţă că 'aşa e normal' şi se comportă ca atare în propria căsnicie.
Deşi numărul cazurilor scade, gravitatea lor este din ce în ce mai mare
Anchetele sociale au arătat că aproximativ 45% dintre femei au auzit, au fost martori sau victime ale abuzului din partea soţului. «Cifrele nu reprezintă decât vârful de iceberg al fenomenului, deoarece mai mult de 50% din cazuri nu sunt raportate», ne spune coordonatoarea unui adăpost pentru femeile abuzate, dr. Gabriela Kubinschi. Femeile fie nu depun plângere fie depun şi apoi o retrag. O sursă din cadrul poliţiei capitalei ne-a relatat faptul că sancţiunea cea mai frecventă este amenda contravenţională şi că soţia preferă să nu afecteze bugetul familiei, păstrând tăcerea.
În afară de statisticile existente la poliţie mai pot fi consultate statisticile medicilor şi ale centrelor specializate în acordarea de consiliere şi adăpost victimelor abuzului. Din păcate, datele nu sunt centralizate şi nu putem şti cu exactitate numărul cazurilor de violenţă domestică.
Fenomenul violenţei domestice a fost obiectul unor studii care au scos la iveală faptul că, la nivel mondial, există o tendinţă de scădere a numărului de cazuri. Din păcate însă, aceleaşi studii au revelat şi gravitatea din ce în ce mai mare a abuzurilor. Mai des decât până acum câteva decenii, violenţele în familie se soldează cu decese. În ţara noastră, potrivit ultimelor studii făcute în această direcţie, la fiecare două zile au loc acte de violenţa domestică în urma cărora o femeie îşi pierde viaţa. Printre leziunile minime suferite de victime apare frecvent ruptura de timpan stâng cauzată de o lovitură cu palma peste ureche. «Uneori femeia ajunge la medic şi spune « mă doare urechea stângă », iar noi o întrebăm dacă nu cumva a fost lovită de cineva peste ureche. De obicei e un semn al abuzului» menţionează dr. Kubinschi.
Ca o ciudăţenie, cele mai frecvente acte de violenţă casnică au loc în preajma sărbătorilor, de Paşte şi Crăciun, când cuplul petrece mai mult timp împreună.
Ce spune legea
Legislaţia română prevede pedepse pentru actele de violenţa în familie. Astfel, art. 180, alin. 1.1 din Codul Penal specifică faptul că lovirea sau orice act de violenţă săvârşit asupra familiei se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 1 an sau cu amendă. Alin. 3 al aceluiaşi articol face precizarea că « acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu » în cazul faptelor prevăzute în alin. 1.1. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, inclusiv în cazul sesizării din oficiu.
În funcţie de gravitatea faptei se stabileşte şi pedeapsa, putând ajunge până la 5 ani de închisoare în cazul vătămării corporale a unui membru al familiei, după cum se arată în art. 182.
Violenţa domestică este acceptată ca motiv de divorţ în înstanţă.
Cine se ocupă de protecţia femeilor abuzate?
«În România, deşi există o instituţie publică special creată pentru a interveni în astfel de cazuri (Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, n.r.) greul e dus în spate de ONG-uri» a declarat dr. Gabriela Kubinschi. În 2002, la Sinaia a avut loc o întrunire a ONG-urilor centrate pe violenţa domestica si s-au stabilit parametri unei mai bune colaborări între organizatii. Acum ONG-urile tind să acţioneze corelat, deşi acest tip de acţiune comună este îngreunată mult de diferenţele existente între fundaţii: posibilităţile materiale, resursele umane diferite precum şi surse de finanţare distincte etc.
Statistic vorbind este necesar un centru de consiliere şi adăpost pentru femeile abuzate la aproximativ 10.000 de familii. În Romania, după ultimele cifre furnizate de ANPF, activează 30 de astfel de centre, mult prea puţine având în vedere numărul populaţiei (lista centrelor şi numărul de contact o gasiti in caseta de mai jos). Necesarul s-ar ridica la circa 500 de adăposturi care să asigure consiliere juridică, psihologică şi recuperare.
Fenomenul violenţei domestice ne aparţine nouă tuturor şi nu este doar problema victimei, a agresorului şi a autorităţilor resposabile, după cum remarca Ioana Marinescu, preşedinta ANPF. Chiar dacă efectele nu sunt vizibile pe moment, riscăm sa creăm o nouă generaţie de victime şi agresori, ca o moştenire genetică pe care nu o vrea nimeni.

Adapost pentru victimele violentei in familie

Violenta domestica reprezinta toate actiunile fizice sau verbale savarsite cu intentie de catre un membru al familiei impotriva altuia, provocandu-i celui din urma suferinta fizica, psihica sau sexuala. Atacul fizic, agresivitatea verbala sau psihologica, amenintarea sau oricare comportament menit sa induca teama, agresivitatea sexuala, precum si impiedicarea unei persoane de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale, izolarea de potentiale surse de sprijin, interzicerea asistentei medicale, toate acestea reprezinta exemple ale abuzului. Ziarul de Mures - Marti, 17 Martie 2009
Institutul Est European de Sanatate a Reproducerii este unul dintre centrele din Targu-Mures la care pot apela persoanele abuzate de membrii familiei. Centrul de prevenire si combatere a violentei in familie are trei componente. Biroul de informare, infiintat in 2003, se afla pe strada Moldovei nr.1, oferind sprijin si consiliere psihologica, juridica si asistenta sociala. Biroul poate fi contactat si telefonic, apeland 0265-255.931. Adapostul victimelor a fost un proiect finalizat in 2005, a carui adresa nu este publica. Acesta aduce in plus un grad sporit de protectie pentru cazurile grave. Pe langa acestea mai exista si un centru destinat agresorilor care si-a pierdut finantarea,iar in momentul de fata se lucreaza in regim de voluntariat. "Suntem unul dintre putinele centre care nu ne ocupam strict de femei. Ne ocupam de orice membru al familiei, care este o victima. Exista si cazuri in care victimele sunt reprezentanti ai sexului masculin. Centrul nu se ocupa doar de relatia de casatorie, pentru ca multa lume considera ca daca sunt in uniune consensuala, legea nu ii priveste. Legea priveste orice membru al familiei care a fost agresat printr-una din cele sase forme ale violentei", a declarat Teodora Bozdog, psiholog al Institutului Est European de Sanatate a Reproducerii.
Asistarea victimelor violentei domestice nu inseamna si adapostirea acestora. Pentru a putea intra in adapostul destinat victimelor, acestea trebuie sa indeplineasca unele conditii. In decursul unui an sunt asistate la biroul de informare un numar de aproximativ 200 de persoane, numarul celor admisi in cadrul adapostului fiind mult mai redus. "Adapostul este un loc ferit in care se asigura o paza, exista aceleasi tipuri de servicii ca si la biroul de informare, consiliere psihologica, bineinteles mai intensa in cadrul adapostului, consiliere juridica si asistenta sociala." In cadrul adapostului, victimele sunt invatate sa isi redobandeasca libertatea pentru ca de multe ori, din cauza stresului psihic la care sunt expuse, fie ajung in imposibilitatea de a se descurca singure, fie devin izolate, fiindu-le interzis sa mearga la locul de munca sau sa pastreze legatura cu restul familiei.
Una dintre problemele care duc la acceptarea violentei este ca in multe dintre victime nu isi cunosc drepturile si nu observa cand sunt acestea incalcate. "Multe dintre persoane cred in anumite cutume sau stereotipuri, considera ca daca sunt lovite de partenerul de viata si pleaca de acasa vor fi acuzate de abandon de familie de exemplu. In primul rand vorbim de dreptul la siguranta, este un drept pe care il ai din nastere. Ai dreptul in propria ta casa sa fii in siguranta. Din pacate acest drept este incalcat in marea majoritate a cazurilor.", a declarat psihologul.
"Incercam sa ne invatam victimele cum sa se ajute" Majoritatea victimelor abuzurilor nu pot cere ajutor imediat dupa ce sunt agresate. Unora nu le este permis sa iasa din casa atata timp cat prezinta niste urme la nivel fizic, de aceea multe dintre ele se prezinta la centru doar atunci cand nu mai au urme vizibile ale abuzului. Procurarea dovezilor impotriva agresorului precum si procurarea certificatului medico-legal care este admis si in instanta este mult usurata atata timp cat victima prezinta dovezi fizice ale agresiunii. " Noi incercam sa ne invatam victimele cum sa se ajute. O garda de corp in casa nu le putem oferi. Le putem invata in schimb ce sa faca, cum sa faca, unde sa mearga, si cum sa faca sa fie la adapost de partenerul de viata." A declarat psihologul centrului.
Primul pas pentru ajutorarea victimei care apeleaza la centru este evaluarea situatiei cu care aceasta se confrunta. Prima discutie o are deci cu psihologul centrului, care se asigura ca nevoile de baza ale victimei sunt satisfacute. In functie de ceea ce isi doreste victima se stabileste un plan de interventie, adaptat nevoilor acesteia. (sprijin pentru copii, sprijin in plan legal, gasirea unui loc de munca). Laura VIMAN
"Parintii mei nu s-au inteles bine de mult timp, deoarece tatal meu este alcoolic. Acest fapt ne impiedica sa fim o familie normala, lipsea comunicarea sincera intre noi si adevarul e ca ne era frica la toti de el.
Aici in adapost nu ducem griji de lucruri ce ne-au lipsit acasa. Imi place cum arata camerele si ca trebuie sa pastram curatenia. Nu zic ca acasa am fost dezordonati, dar mai mult ne-a venit sa fugim, sa nu vedem ce se intampla cand tata bea. Ne este oferit un confort care nu ni l-am putut permite acasa si pretuiesc truda si grija cu care suntem inconjurati sa nu ne fie grea schimbarea aceasta mare." (FATA, 18 ANI)

Violenta domestica

Cel puţin 1 din 4 femei traiesc experienţa violenţei domestice macar o data in viaţă, 1 din 10 femei sunt agresate in familie cel putin o data/an. Mai puţin de jumătate din toate incidentele sunt raportate la poliţie. In UK, in fiecare minut se primeste un apel ce reclama violenţa domestica. Marea majoritate a victimelor violenţei domestice sunt femei şi copii.
Femeile sunt de cele mai multe ori victimele formelor severe de violenţă şi abuz sexual.

Conceptul de violenţă intrafamilială (domestică) a apărut în anii '70 pentru a defini violenţa bărbaţilor şi abuzul asupra partenerei (femeia adultă). Azi este acceptat faptul că violenţa conjugală implică diferite forme de agresiune: agresiune (fizică şi sexuală) şi abuz (psihologic şi economic). Violenţa domestică este un "stil" de viaţă bazat pe un tratament violent şi pe abuz şi niciodată nu implică un incident ocazional.
Potrivit Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Viena, 1993) violenţa asupra femeilor cuprinde următoarele aspecte (fără a se limita la acestea):

- violenţa fizică, sexuală şi psihică produsă în cadrul familieibătăile, violenţa legată de diverse forme de exploatare, abuzul sexual asupra copiilor de sex feminin, violul marital, mutilarea genitala a femeii.
- violenţa fizică şi psihică apărută în cadrul comunităţii.violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, in institutiile educative, traficul de femei şi prostituţia forţată.
- violenţa fizică, sexuală şi psihică săvârşită sau protejată de instituţiile statului.

Violenta impotriva femeii include si violarea drepturilor femeilor ca drepturi ale omului in situatii de conflict armat, in special crimele de razboi, violul, sclavia sexuala si constrangerea de a ramane insarcinata si de a naste copii, precum si sterilizarea fortata, avortul fortat, constrangerea de a folosi pilule contraceptive, uciderea pruncilor de sex femeiesc si selectia sexuala prenatala."
Conform "Declaratiei pentru eliminarea tuturor formelor de violenta impotriva femeilor" a ONU, adoptata in 1993, violenta domestica este definita ca fiind orice act prin care se produc daune fizice, sexuale, psihice sau suferinte femeilor, incluzand amenintarea cu asemenea acte, coercitia sau privarea de libertate, indiferent daca se produc in spatiul public sau privat. Generic, violenta domestica reprezinta orice manifestare care induce, intr-o relatie, frica de partener, prin care cel violent controleaza comportamentul celui agresat.

Violenta domestica nu depinde de conditia sociala, de educatie, de rasa, religie sau orientare sexuala. Oricine poate deveni victima.
Daca violenta domestica nu a fost mediatizata in Romania nu inseamna ca nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptata ca atare ca ceva normal intr-o casnicie. Asa ca putem vorbi despre violenta intrafamiliala ca mit din mai multe puncte de vedere:

- ca despre o "poveste" cu care s-au intalnit femeile aproape dintotdeauna in relatiile familiale si pe care au acceptat-o vrand-nevrand pentru ca nimeni nu le credeea sau nu le ajuta in vreun fel;
- sau ca despre un lucru acceptat ca "legenda" de o societate care a privit familia ca pe un mediu in care nu poate interveni, privind violenta in familie ca pe un lucru asa zis normal.

Violenţa se poate manifesta ca:
- agresiune fizicã: împingeri, pãlmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.

- violenţã verbalã: umiliri şi critici jignitoare, înjurãturi, batjocorire, ameninţãri cu bãtaia, cu omor ori sinuciderea.

- agresiune sexualã, de exemplu: constrângere la activitãţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale, etc.

- violenţã economicã: interzicerea de a lucra, sau de avea bani proprii, şantaj cu banii

- înfricoşare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casã, ameninţare cã o sã ia copii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovãţie în partenerã

- izolare: bãrbatul hotãrâşte ce poate sã facã femeia şi ce nu, cu cine se întâlneşte, cu cine se împrieteneşte.

Femei din lumea intreaga continua sa sufere, cu o estimare ce variaza de la 20% pana la 50% de la o tara la alta.Intre 20% si 50% din femei au avut parte de violenta fizica din partea unui partener intim sau a unui membru din familie, iar aproximativ de la 10% pana la 25% din femei au raportat fiind fortate sa intretina relatii sexuale cu partenerul lor intim. Cateva tari au inceput sa creeze legi impotriva violului marital. Aceste tari includ: Australia, Austria, Barbados, Canada, Cyprus, Denmark, the Dominican Republic, Ecuador, Finland, France, Germany, Ireland, Mexico, Namibia, New Zealand, Norway, the Philippines, Poland, Russia, South Africa, Spain, Sweden, Trinidad & Tobago, the United Kingdom and the United States of America.
Suicidul este de 12 ori mai probabil de a fi infaptuit de o femeie care a fost abuzata, fata de o alta femeie care nu a fost. In Statele Unite de la 35% pana la 40% dintre femeile are au fost abuzate se sinucid. In Sri Lanka numarul de sinucideri ale femeilor cu varste cuprinse intre 15-24 ani este de 55 de ori mai mare decat numarul de morti pricinuite de sarcina si nastere.
Violenţa domestică este o problemă socială gravă şi într-o anumită măsură ascunsă. Conform legislaţiei norvegiene, orice formă de violenţă este interzisă şi reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Violenţa şi abuzul în cadrul familiei şi cuplurilor este o problemă foarte gravă şi are multe efecte asupra celor afectaţi. Violenţa domestică este inacceptabilă şi trebuie să ia toate măsurile pentru prevenirea şi combaterea acesteia.
În noiembrie 1999, a fost lansat un plan guvernamental de acţiune pentru violenţa împotriva femeilor. Acest plan a fost direcţionat înspre violenţa în sfera privată, mai specific definit ca violenţă împotriva femeilor.
În aprilie 2003, a fost prezentat Raportul nr. 29 (2002 – 2003) către Storting, cu privire la obligaţiile vieţii de familie şi a părinţilor. În capitolul şase al documentului, se subliniază în mod special violenţa domestică. În decembrie 2003, o comisie numită de guvern a prezentat Raportul Oficial Norvegian 2003:31 numit Dreptul la o Viaţă fără Violenţă.
În iunie 2004, a fost implementat Planul de Acţiune împotriva Violenţei Domestice. Acest plan menţionează 30 de măsuri în vederea realizării următoarelor obiective principale:

• Îmbunătăţirea nivelului de cooperare şi cunoaştere în cadrul serviciilor de sprijin;

• Atenţia crescândă faţă de violenţa domestică şi prevenirea acesteia prin schimbarea de atitudine;

• Asigurarea că victimele violenţei domestice primesc ajutor, protecţie şi sprijin adecvat;

• Întreruperea spiralei violenţei prin consolidarea programelor de tratament pentru autorii violenţei domestice.
Măsurile cuprinse în planul de acţiune includ sprijin pentru un program naţional de trei ani “Copii care trăiesc cu violenţa în familie” şi se acordă atenţie autorilor violenţei domestice.
În ianuarie 2004, a fost înfiinţat Centrul Norvegian de Studii privind Violenţa şi Stresul Traumatic. Scopul acestui centru este să dezvolte, să menţină şi să răspândească cunoştinţe şi experienţă care pot ajut la prevenirea şi reducerea impactul social şi asupra sănătăşii a violenţei şi stresului traumatic. Cele mai importante activităţi ale centrului cuprind consolidarea cercetării, dezvoltării, educaţiei şi competenţei, consultarea şi supravegherea precum şi răspândirea de informaţii.
Norvegia are aproximativ 50 de adăposturi care le oferă protecţie femeilor şi copiilor abuzaţi fizic. Multe din aceste adăposturi sunt înfiinţate şi administrate de grupuri neguvernamentale de femei. Aceste adăposturi sunt finanţate de autorităţile locale şi ale statului. Autorităţile locale alocă 20 la sută din fonduri pentru fiecare adăpost, iar Statul oferă restul de 80 la sută. În Norvegia există circa 17 centre de asistenţă a victimelor incestului. Aceste centre sunt finanţate în acelaşi mod.
Numărul femeilor imigrante care cer ajutor de la adăposturi a crescut în ultimii ani. În 2004, aproximativ 48 de procente dintre persoanele care utilizau aceste adăposturi erau imigranţi. Aceste femei şi copiii lor se află adeseori într-o situaţie extrem de vulnerabilă. S-au făcut eforturi pentru oferirea de servicii specifice nevoilor acestora în cadrul centrelor de criză. Guvernul a implementat planuri de acţiune pentru combaterea căsătoriilor cu forţa şi a mutilării organelor genitale ale femeilor.
În 2002, a fost instituit un post de coordonator pe probleme de violenţă familială în fiecare birou districtual de poliţie din Norvegia, menit să susţină eforturile poliţiei de prevenire a violenţei domestice.
În Norvegia, atacurile care implică violenţa în sfera privată sunt anchetate în cadrul dispoziţiilor generale din Codul Penal. Victimele violenţei sexuale sau domestice pot primi asistenţă juridică gratuită. Această dispoziţie se aplică femeilor abuzate de soţi sau de concubini şi prostituatelor. În 1988, a fost introdusă urmărirea necondiţionată în justiţie în cazurile de violenţă domestică. O astfel de infracţiune poate fi prezentată în faţa curţii judecătoreşti chiar dacă victima îşi retrage plângerea oficială. Un alt instrument eficient de combatere a violenţei împotriva femeilor se găseşte în dispoziţiile Legii Procedurilor Penale, care stipulează că unui individ i se poate interzice să intre într-un anumit spaţiu sau să contacteze o anumită persoană dacă există motive să se creadă că îi va încălca acesteia dreptul la linişte şi intimitate.

Copiii de la Centrul Gaiesti la concertul Patriciei Kaas

Cei mai silitori şi cei mai cuminţi tineri de la Centrul de Reeducare din Găeşti (Dâmboviţa) au avut parte de o surpriză de zile mari. La final de an şcolar, Libertatea împreună cu D&D East Entertainment şi cu psihologul Mirela Zivari le-au oferit acestora un cadou inedit: bilete la concertul Patriciei Kaas, care a avut loc duminică, la Sala Palatului.

Vestea că vor merge la un superconcert, la Bucureşti, a fost primită cu aplauze de cei 45 de adolescenţi de la Centrul de Reeducare din Găeşti. Împreună cu psihologul Mirela Zivari, Libertatea le-a oferit tinerilor ocazia să o asculte şi să o vadă în carne şi oase pe renumita Patricia Kaas. “Am aflat că la Găeşti sunt tineri cu rezultate foarte bune la şcoală şi cu un comportament exemplar.
I-au dăruit vedetei un tablou şi o icoană
Ne-am bucurat să le oferim o seară de neuitat”, spune Dana Stănculescu, reprezentant al organizatorilor, Marcel Avram şi D&D East Entertainment. Tinerii puşcăriaşi au reuşit să ne facă şi nouă o surpriză! La concertul de duminică seara, ei au venit îmbrăcaţi în tricouri albe şi roşii - culorile Libertăţii - şi le-au “accesorizat” cu litere care formau un mesaj pentru celebra artistă: “Notre cţur à Patricia Kaas” (“Inima noastră pentru Patricia Kaas”). La finalul recitalului, tinerii i-au dăruit vedetei un tablou şi o icoană pictate de ei.

Sursa: Libertatea