Violenta domestica a luat amploare in ultimii ani si asta poate pentru ca noi, ceilalti, nu facem nimic, privim indiferenti la femeile agresate si la copiii abuzati.Ionela are trei copii si pe langa umilintele si agresiunile la care a fost supusa i-au fost luati copiii si dusi intr-o tara straina de catre tatal lor.
Hai sa ajutam o mama sa-si aduca copiii in Romania si sa le daruim copiiilor mama pe care o iubesc si de care au nevoie.
Fiecare copil are dreptul la mama sa!
Este inuman sa asteptam ca altii sa faca ceva, iar noi sa intoarce privirea, este anormal sa gandim ca pe noi nu ne priveste si bine ca nu avem in familii sau printre apropiati astfel de situatii, este nefiresc sa credem ca aceste probleme se rezolva de la sine sau de catre organisme din afara tarii.Ionela a fost reprezentata de D-na Av. Alexandra Culcea, care ne-a transmis istoricul acestei povesti cutremuratoare de viata. in data de 06/03/2008- Brutsaert Ionela sesizeaza autoritatile si este audiata ca victima a violentei familiale. Exista dovada consult medical si certificat ce atesta leziuni pe brate, eliberat in 07.03.2008. Iar in data de 25/03/2008- Brutsaert Ionela audiata ca victima a violentei familiale. In luna martie a anului 2008 dl. Brutsaert Bertrand a inaintat procedura de divort in fata Tribunalului de prima instanta de Bruxelles. In data de 11.04.2008 a avut loc prima audienta iar procesul s-a amanat pentru data de 19.09.2008 iar in data de 19.11.2008 s-a pronuntat divortul. D-na Brutsaert a parasit Belgia in 12.04 2008 si nu a mai fost prezenta la infatisarile ulterioare. Autoritatile belgiene sustin ca la audienta din 11 aprilie 2008, d-na Brutsaert Ionela ar fi fost reprezentata de avocat, astfel ca avea cunostinta potrivit legii de termenul din septembrie si nu poate invoca faptul ca nu a mai fost tinuta la curent cu evolutia procesului. Mentionam ca d-na Brutsaert Ionela nu a mai fost informata de derularea acestui proces, cu toate ca la data de 14 iulie 2008 ne-am adresat Tribunalului de prima instanta din Bruxelles unde am informat de faptul ca d-na Ionela a parasit Belgia impreuna cu copii sai in urma acordului verbal al d-lui Brutsaert si ca doreste sa fie informata la adresa cabinetului de avocatura din Alba Iulia. Sentinta de divort a fost comunicata ulterior prin intermediul Tribunalului Alba la adresa indicata. In paralel cu procedura de divort, sotul, Brutsaert Bertrand a solicitat in Belgia, printr-o procedura de urgenta masuri provizorii cu privire la minori. Se obtine astfel, fara ca mama sa mai fie incunostiintata, incredintarea minorilor catre tatal acestora ( Tribunalul de Prima Instanta Bruxelles- nr.08/564/C, dos.1023/2008). Nu am cunostinta de alte proceduri judiciare ale sotilor Brutsaert in Belgia.D-na Brutsaert a formulat: Actiune de divort la Judecatoria Alba Iulia, actiune care nu s-a judecat pe fond ci doar pe exceptia de necompetenta a instantei a judeca aceasta cauza. Intre timp s-a pronuntat divortul in Belgia astfel ca actiunea de divort din Romania a ramas fara obiect. Actiune de incredintare a minorilor intrucat acestia au fost incredintati in Belgia doar provizoriu tatalui, iar in hotararea de divort pronuntata nu se face o referire la minori. Aceasta cerere de incredintare face obiectul dosarului nr. 187/298/2009 a Judecatoriei Sebes si in prezent se afla inca pe rolul instantei si are termen de judecata la data de 17.06.2009. Plangere penala adresata de catre Brutsaert Ionela impotriva d-lui Brutsaert Bertrand, inregistrata la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia la data de 04.02.2009. Cu privire la aceasta sesizare nu s-a facut pana in prezent nici un act de cercetare.
Urmare a hotararii obtinute in Belgia, si prin care copii erau incredintati provizoriu tatalui, se sesizeaza Ministerul Justitiei ca autoritate centrala pentru aducerea la indeplinire a prevederilor Conventiei de la Haga. Ministerul Justitiei sesizeaza Tribunalul Bucuresti si se formeaza dosarul 30402/3/2008 pentru a se dispune inapoierea minorilor. Consideram ca in procedura derulata in acest dosar, au fost incalcate drepturile d-nei Brutsaert, respectiv criticam din punct de vedere juridic-procedural sentinta civila nr. 1486 din 24.09.2008. Toate criticile de nelegalitate si de netemeinicie le-am expus in motivele de recurs pe care le atasam si pe care va rog sa aveti amabilitatea sa le parcurgeti. Consider ca daca procedura de citare ar fi fost una corecta, care sa ofere timp pentru o aparare efectiva si nu doar formala s-ar fi putut dovedi pe fond, faptul ca cei 3 minori sunt in pericol in Belgia si sa se activeze incidenta art. 12 si 13 din Conventia de la Haga, raportat la dispozitiile Legii 272/2004 care permiteau autoritatilor judiciare romane sa refuze inapoierea minorilor. Va redau mai jos, motivele de recurs integral.
In principal: Solicitam asa cum am aratat si in petit casarea sentintei si trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru incalcarea dreptului la aparare a doamnei Brutsaert Ionela. Constitutia Romaniei arata in mod expres in art. 24 ca dreptul la aparare este garantat, partile pe intreg procesul penal avand dreptul de a fi asistate de un aparator. In speta pentru data de 10.09.2008 a fost fixat primul termen de judecata in dosarul cu numarul de mai sus. La acest termen subsemnata am trimis onoratei instante, prin fax o cerere de amanare, solicitand acordarea unui termen pentru a-mi angaja un aparator.Urmatorul termen a fost stabilit pentru data de 24.09.2008. in data de 18.09.2008 a fost emisa citatia, la care au fost anexate si inscrisurile depuse la dosar. Arat faptul ca pana in data de 22.09.2008 cand a ajuns aceasta citatie la mine, subsemnata nu am avut la cunostiinta de inscrisurile ce existau la dosar. In data de 22, abia seara am aflat de existenta inscrisurilor. Pe data de 24 la ora 8:30 era fixat termenul de judecata. Pentru ca subsemnata sa pot fi prezenta in ziua procesului la ora 8:30, avand in vedere faptul ca locuiesc in Alba-Iulia, ar fi trebuit sa plec spre instanta in data de 23, ceea ce faptic inseamna ca as avea la dispozitie mai putin de 24 h pentru a lua legatura cu avocatul, a-mi pregati apararea si a formula un raspuns. Instanta trebuia sa aiba in vedere interesul general al minorilor si obiectul cauzei, procedura de citare indeplinita in cauza si posibilitatiile subsemnatei de a ma prezenta in fata acesteia. In cazul in care onorata instanta, trecea peste cererea subsemnatei de amanare, ramanand in pronuntare avea posibilitatea pentru a nu-mi incalca in totalitate dreptul la aparare, amanarea pronuntarii cu o saptamana si acordarea unui termen pentru a depune concluzii scrise. Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum şi protocoalele adiţionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10.În acest mod, conform art.11 şi 20 din Constituţie, Convenţia şi protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O. şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale. Prin Protocolul nr.11 al Convenţiei Europene al Drepturilor Omului, intrate în vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reformă a sistemului de control în faţa Curţii;s-a urmărit menţinerea şi întărirea eficacităţii apărări drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Convenţie. Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”. Rezultă că, în accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti.1.Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părţilor din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeiniceÎn virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi, iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căilor legale de atac. Consacrări indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialităţii, aşa cum au fost ele anterior redate, respectând înţelesul art.6 pct.1 din Convenţie, se regăsesc şi în legislaţia naţională, mai precis în reglementarea art. 112, art.115, art114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedură civilă. Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare. Dreptul la apărare are în dreptul românesc şi valoare de principiu constituţional, ţinând seama că prin art.24 alin.1 din Constituţie se stabileşte că dreptul la apărare este garantat, iar prin alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. În sens material, acest drept include toate drepturile şi garanţiile procesuale, care asigură părţilor posibilitatea de a-şi apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părţilor de a-şi angaja un avocat. Realizarea dreptului la apărare este asigurată şi prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, la baza căruia stau principiile legalităţii, egalităţii părţilor, gratuităţii, colegialităţii, publicităţii, controlului judiciar, imutabilităţii şi rolului activ al instanţei.Legalitatea semnifică înfăptuirea justiţiei în numele legii de către instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, în limita competenţelor ce le-au fost conferite de legiuitor, precum şi supunerea judecătorilor numai în faţa legii; egalitatea părţilor semnifică egalitatea acestora în raporturile procesuale cu instanţa, dar şi în raporturile dintre ele, prin recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi obligaţii; gratuitatea înseamnă obţinerea unei rezolvări judiciare necondiţionat de plata vreunei taxe; controlul judiciar înseamnă posibilitatea verificării, de către o instanţa superioară în grad, a legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa inferioară; imutabilitatea semnifică imposibilitatea, de principiu, a modificării cadrului litigiului, sub aspectul părţilor, obiectului şi temeiului de drept; rolul activ al instanţei reprezintă, nu o ingerinţă în interesele părţilor, ci o garanţie a respectării drepturilor şi realizării intereselor acestora, deoarece are ca unic scop aflarea adevărului în cauză.In subsidiar: In cuprinsul sentintei atacate, se retine ca exista deja o hotarare de incredinta provizorie a minoriulor, catre tatal lor, data de instanta belgiana. Considerem ca aceasta hotarare, fiind una provizorie, nu este una obligatorie. In ceea ce priveste procesul de divort, inaintat la judecatoria Alba-Iulia, acesta desi a fost respins, pe motiv de necompetenta, a fost supus apelului. Avand in vedere ca apelul suspenda executarea, consideram ca pana la pronuntarea unei hotarari definitive in ceea ce priveste divortul si competenta organelor abilitate a solutiona cauza , instanta raman a fost una corect investita. Avand in verede faptul ca instanta a solutionat cauza fara a afla care este pozitia paratei, care au fost motivele de fapt care au determinat-o sa ia o astfel de decizie, consideram solutia data ca fiind una gresita. In ceea ce priveste hotararea provizorie de incredintare a minorilor catre tata, o consideram nejusta, cata vreme nici acolo nu am avut posibilitatea de a demonstra adevarat fata a reclamantului, atitudinea pe care acesta o avea fata de minori si fata de familia. Subsemnata venint in tara, cu acordul lui, iar nu cum sustine acesta, nu m-am mai putut prezenta in fata instantelor belgiene pentru a apara drepturile minorilor. Arat ca suntem in masura sa dovedim cu inscrisuri situatia materiala, mai mult decat grea in care se afla reclamantul, numeroasele datorii, de zeci de euro pe care le are in Belgia, faptul ca a fost condamnat in repetate randuri atat de autoritatile belgiene cat si de instantele din Romania pentru consum si trafic de droguri.Reclamnatul insusi pe langa viciul alcoolului, obisnuia sa consume si droguri. Credeti ca am plecat de bine ce ne-a fost? In Romania, locuiesc cu mama mea, ea fiind singurul meu sprijin material si moral. Credeti ca daca el se comporta ca un tata responsabil, plecam din Belgia cu ceoi trei copii minori pe care ii avem impreuna? Consider ca inainte de orice conventie, tratate la care Romania este parte, Statul Roman ar trebui sa ocroteasca cetatenii sai, drepturile si interesele acestora. Trebuie mai presus de toate avut in vedere interesul superior al minorilor care este de a se dezvolta intr-un mediu propice, iar nu in unul tensionat prin neintelegeri, certuri, violenta conjugala, in timp ce in Romania stau intr-o casa linistita, alaturi de persoane care le ofera dragoste si afectiune. Copii s-au integrat perfect, sunt mereu veseli, volubili, relaxati, facandu-si prieteni de joaca, sunt indragiti de educatoare, bine supravegheati de mama si de bunica materna, cunoscand foarte bine limba romana.
Aratam ca minorii Brutsaert Dorian Daniel si Brutsaert Matias fracventeza cursurile gradinitei din localitatea Cunta, iar minorut Brutsaert Ethan este prea mic pentru a fi dus la gradinita, insa a invatat limba romana si se afla in permanenta in grija mamei si a bunicii materne. Este in intersul superior al minorilor sa nu fie traumatizati suplimentar, traume care isi pot pune amprenta in mod irevocabil asupra personalitatii lor. Pe de alta parte copii si-au manifestat in mod expres dorinta de a ramane in Romania, dorind sa uite cosmarul trait in Belgia. Autoritatea judiciara poate refuza inapoierea daca constata ca sunt argumente care conduc la concluzia ca prin inapoierea in Belgia a minorilor acestia ar fi expusi unor pericole. In acest sens poate fi vazuta si decizia civila nr. 2229 din data de 27011.2006, nepublicata, data de catre Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu